Încep cu ce mi-a plăcut, pentru că altfel aș trișa. Festivalul Mamaia 2026 a sunat foarte bine la televizor. Și spun asta ca muzician și ca fost om de radio și televiziune. Sunetul a fost foarte bun. Imaginea, grafica, cadrele, montajul, ecranele, toată producția TV au arătat profesionist.

Orchestra a fost unul dintre punctele forte. Orchestrațiile au fost foarte bine făcute, instrumentiștii au cântat excelent, iar Ionel Tudor, Andrei Tudor și oamenii din orchestră merită felicitări. Și aici merită spus cine sunt oamenii. Din postarea lui Andrei Tudor: Vlad Popescu – tobe, Sorin Dragoș – pian, Liviu Negru și Ciprian Pop – chitară, Daniel Pirici – percuție și bas, Eugen Tegu – bas, Silviu Groaza – trompetă, Cătălin Milea – saxofon, Adrian Cojocaru – trombon și percuții. La pupitru, Ionel Tudor și Andrei Tudor. Orchestrațiile au fost semnate de Ionel Tudor, Andrei Tudor, George Natsis, Dan Dimitriu și Adam Skye Popa. Sunetul a fost în mâinile lui Liviu Elekeș și Andrei Kerestely, iar echipa tehnică i-a avut pe Romeo Balaban și Marius Văduva. Bogdan Spineanu a fost bibliotecar. Andrei Tudor îi mai menționează pe Erika Tănase – PR pe Pâine, Joey de Alvare, Kimaro, Paradigma Magic FM, Alex Tomulescu, Daniel Klinger și echipa TVR coordonată de regizorul Dan Manoliu, alături de Elena Știrbescu și Raluca Alecu. Îi trec pe nume pentru că tocmai asta este una dintre ideile articolului: în România încă există profesioniști capabili să facă foarte bine meseria asta. Problema nu e lipsa oamenilor buni. Problema e sistemul din jurul lor.

Au fost și momente care m-au atins. Cel dedicat lui Horia Moculescu și, mai ales, cel dedicat lui Jolt Keresztely. Acolo, Mamaia și-a amintit foarte bine cine a fost.

Problema mea începe după ce se termină spectacolul. Pentru că poți să faci trei seri foarte bune de televiziune și, cu toate astea, să nu mai ai un festival care contează cu adevărat în industria muzicală.

Și aici fiecare poate ridica foarte simplu din umeri. Consiliul Județean poate spune: noi organizăm festivalul, nu administrăm carierele concurenților. Producătorul poate spune: noi producem spectacolul, nu suntem casă de discuri. Televiziunea poate spune: noi transmitem. Radioul poate spune: noi avem politica noastră muzicală. Bun.

Atunci cine?

Cine se ocupă de partea în care un premiu de la Festivalul Mamaia începe să însemne ceva după ce concurentul coboară de pe scenă? Pentru că altfel avem o situație foarte comodă. Fiecare își face bucățica, fiecare bifează ce are de bifat, se dau premiile, se fac fotografiile și se închid luminile. Iar câștigătorul pleacă acasă cu trofeul.

Știu ce poate să facă un premiu

Am și eu mai multe în vitrină. În 2001 am primit Premiul Industriei Muzicale Românești pentru orchestrația de la Iris Athenaeum. Îl mai șterg și acum de praf din când în când. Dar premiul ăla n-a rămas doar un obiect în vitrină. După el am primit posibilitatea să mai lucrez, ca orchestrator și producător muzical, la încă patru materiale discografice.

Nu m-a făcut celebru. Nu mi-a schimbat viața peste noapte. Dar a deschis niște uși profesionale care înainte nu erau deschise. Pentru mine, ăsta este un rezultat satisfăcător al unui premiu. De aceea mă uit la Mamaia și întreb: ce uși deschide astăzi un premiu de la Mamaia?

Nu în seara galei. Luni dimineață. Peste trei luni. Peste un an. Acolo începe adevărata măsurătoare.

Hai să facem un test simplu. În 2024, Premiul I la Interpretare l-a luat Catinca Leu. Marele Trofeu a mers la piesa „O mie de dorințe”, compusă de Cristian Faur și interpretată de Sandro Machado. În 2025, Premiul I la Interpretare l-a luat Ionuț Danil, iar Marele Trofeu a fost câștigat de „Prima iubire ești tu”, compusă de Adrian Daminescu și interpretată de Cristiana Sofia Damian.

Nu spun că acești oameni au dispărut. Ar fi fals. Nu spun nici că Festivalul Mamaia trebuia să-i transforme automat în vedete. Nici vechiul Mamaia nu putea face minuni cu oricine. Întreb altceva. Premiul a produs o diferență vizibilă în cariera lor?

Au intrat piesele în radio? Au apărut concerte pe care nu le-ar fi avut înainte? A existat management? Promovare? O campanie? A existat măcar cineva care, după gală, să spună: bun, omul ăsta a câștigat Mamaia, de aici începe treaba? Sau exact aici se termină treaba?

Pentru că dacă se termină aici, nu mai avem rampă de lansare. Avem festivitate de premiere. Sunt atâtea exemple de nume sonore care fără festivalul Mamaia în palmares nu știu cât de sonore ar mai fi fost.

Să vedem radiourile

Aici aș vrea cifre. Nu „interes extraordinar”. Nu „emoție”. Nu „tradiție”. Cifre. De câte ori au fost difuzate piesele premiate în 2024 și 2025 la Kiss FM, Magic FM și Rock FM?

Întrebarea e cu atât mai interesantă cu cât producătorul ediției 2026, Media Group Services International, este deținut în proporție de 95% de AG Radio Holding, companie aflată în același ecosistem media cu Kiss FM și Magic FM. Nu spun că există vreo obligație ca radiourile respective să difuzeze laureații. Spun doar că avem aici un test foarte bun pentru relevanța reală a produsului muzical rezultat din festival.

Dar nu doar radiourile private. Radio România Actualități? Radio România Cultural? Radio Constanța? Radio Vacanța?

Dacă Festivalul Mamaia lansează muzică românească, muzica aia trebuie să existe undeva și după festival. Altfel, să-i spunem pe nume. Festivalul nu lansează. Festivalul premiază și arhivează. Și e cu totul altceva.

Mamaia nu a fost întotdeauna așa

Aici apare imediat nostalgia. „Pe vremuri era mai bine.” Nu. Pe vremuri era alt sistem. Vechiul Festival Mamaia nu exista singur, trei zile pe an, într-o piațetă. Era vârful unui ecosistem. TVR nu venea doar cu camerele și cablurile. Avea oameni care lucrau tot anul cu muzica. Titus Munteanu și alți realizatori și redactori nu descopereau muzica românească în august, cu câteva săptămâni înainte de festival. Existau emisiuni muzicale. Existau selecții. Existau orchestre. Existau compozitori, textieri, realizatori, redactori, producători. Exista radioul. Exista televiziunea. Exista un traseu.

Nu era perfect. Departe de mine să transform trecutul într-o icoană. Eu am stat suficient de mult în lumea muzicală românească încât să fi văzut și pile, și relații, și favoruri, și presiuni, și comportamente pe care astăzi le-am numi fără ezitare abuzive sau de hărțuire sexuală. Formele s-au schimbat de la o generație la alta. Ideea de bază a rămas prea des aceeași: cine are acces, cine cunoaște pe cine, cine poate deschide o ușă și cine o poate închide. Nu vreau să cosmetizez lumea aia doar pentru că am îmbătrânit și mi-e dragă muzica ei.

Dar există o diferență care pe mine mă revoltă. Atunci tarele astea parazitau un sistem care, cu toate defectele lui, funcționa. Acum am păstrat tarele și am pierdut sistemul. Asta e mai grav.

Nu vreau înapoi lumea muzicală a anilor ’80 sau ’90, cu toate combinațiile și umilințele ei. Vreau înapoi mecanismul prin care un om bun putea intra într-un concurs, putea fi văzut, putea fi auzit și, dacă avea ceva de spus, putea pleca de acolo cu mai mult decât o fotografie și o diplomă. Mamaia era vârful unui sistem. Astăzi, Mamaia e o nostalgie pusă frumos în pagină cu frecvență anuală, dacă consiliul județean nu are alte priorități financiare în anul respectiv.

În 2023 și 2024 au existat două oferte de producție. În 2025 și 2026 câte una…

Poți cumpăra un spectacol. Nu poți cumpăra o industrie

Consiliul Județean Constanța poate cumpăra o producție foarte bună. Și anul ăsta chiar a cumpărat una bună. Poți cumpăra scena. Luminile. Sonorizarea. Ecranele. Artiștii. Orchestra. Transmisia TV. Ce nu poți cumpăra printr-o achiziție publică făcută o dată pe an este o industrie muzicală.

În 2026 s-a primit o singură ofertă, iar contractul a fost semnat pe 3 august. Festivalul de Muzică Ușoară a început pe 21 august. Adică la 18 zile după semnarea contractului. Valoarea estimată era de 5.619.493 lei fără TVA, iar contractul a fost atribuit pentru 5.619.000 lei fără TVA. Atenție: suma acoperă atât cele trei zile ale Festivalului de Muzică Ușoară, cât și cele trei zile ale Festivalului de Cântec și Dans Popular, nu doar cele trei seri despre care vorbesc aici.

Nu spun că este ceva ilegal. Nu e nevoie să spun. Întreb doar atât: Ce strategie de industrie muzicală construiești în 18 zile?

Ce relație cu radiourile? Ce campanie pentru laureați? Ce mecanism de promovare? Ce continuitate? Poți pune spectacolul pe scenă. S-a demonstrat că poți. Dar asta este exact problema: reușim să producem evenimentul și continuăm să confundăm evenimentul cu Festivalul.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece cu Sanremo

Mamaia nu va fi Sanremo. Probabil niciodată. Și nu pentru că italienii ar fi vreo specie superioară. Pur și simplu Sanremo ocupă în mentalul italian și în industria muzicală italiană un loc pe care Mamaia nu-l mai ocupă la noi. Sanremo este un activ fundamental al culturii populare italiene. Televiziune, industrie, concurs, lansare de repertoriu, conversație națională. Și n-a rămas acolo doar pentru că are peste 70 de ani. A rămas pentru că s-a reinventat. Generație după generație au existat oameni care au înțeles un lucru simplu: tradiția nu înseamnă să repeți la infinit ce făceai acum 30 de ani. Înseamnă să păstrezi importanța unui lucru schimbându-l înainte să devină irelevant.

În 2026, finala Sanremo a avut în medie 11,022 milioane de telespectatori și 68,9% cotă de piață. Iar pe 25 iunie 2026, RAI anunța deja datele ediției din februarie 2027 și preciza că echipa era deja în faza de planificare și organizare.

Noi am semnat contractul Mamaia 2026 cu 18 zile înainte de festival. Cred că aici se termină aproape toată comparația. Poți să-l aduci pe Bobby Solo. Poți să-l aduci pe Alessandro Safina. Poți să scrii Sanremo pe afiș. Dar Sanremo nu este Bobby Solo. Sanremo este sistemul din jurul lui. Și exact sistemul ăla ne lipsește.

„Acest festival Mamaia nu este vorba numai de muzică”

Și ajungem inevitabil la administrație. Președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, ne-a oferit la gală o frază pe care ar fi păcat să o pierdem: „acest festival Mamaia nu este vorba numai de muzică”

Sigur că prima dată te lovește limba română. Dar ar fi prea simplu să râdem de dezacord și să mergem mai departe. Fraza spune, involuntar, ceva mai important. În discursul administrației auzim mereu: patrimoniu, tradiție, istorie, generații, mândrie. Cuvintele acelea mari și foarte sigure pe ele care apar când mecanismul concret devine mai greu de explicat. Și aici Mamaia începe să semene cu o problemă mult mai mare decât un festival.

Statul român, în toate straturile lui, arată din ce în ce mai des ca un aparat care s-a prins singur în ițele pe care le-a țesut vreme de zeci de ani. Instituții peste instituții. Proceduri peste proceduri. Regulamente. Avize. Subordonări. Achiziții. Responsabilități atât de bine împărțite încât, la sfârșit, fiecare poate explica impecabil de ce problema nu este la el. Și mecanismul se blochează.

În cultură se vede și mai bine. Cultura a fost aproape întotdeauna Cenușăreasa din mintea politicienilor. Iar în cultură, muzica este de multe ori Cenușăreasa Cenușăresei. Se găsesc bani pentru trei zile de spectacol. Mai greu găsești o idee despre ce faci cu muzica în celelalte 362. Nu știu dacă asta este definiția unui stat eșuat. Dar seamănă din ce în ce mai tare cu un stat care și-a construit atâtea ițe încât acum nu mai știe să iasă din ele.

Și dacă vrem o scenă care să rezume bine toată povestea, o găsim chiar în Gala Laureaților. Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”, instituție aflată sub autoritatea Consiliului Județean Constanța, i-a acordat președintelui Consiliului Județean, Florin Mitroi, distincția „Temelia”, pentru susținerea, implicarea și dăruirea față de Festivalul Mamaia. Aici chiar nu mai trebuie să inventez eu poanta. Instituția din subordinea administrației pe care o conduce l-a premiat pe șeful administrației pentru susținerea festivalului.

Laureații încă trebuie să vedem ce carieră vor avea. Șeful a plecat deja premiat. Dacă asta nu e România administrativă într-o singură fotografie, nu știu ce mai este.

Teatrul care intră mereu în linie dreaptă

Mai avem un simbol perfect. Teatrul de Vară Mamaia. În mai 2023, președintele CJ de atunci, Mihai Lupu, declara că proiectul de reabilitare era „extrem de avansat” și că în una-două luni urma să se știe cine se ocupă de proiect.

În aprilie 2025, Consiliul Județean anunța oficial că reabilitarea „intră în linie dreaptă” și că lucrările vor dura 18 luni. În toamna aceluiași an, constructorul a intrat în insolvență și lucrările s-au blocat din nou.

Suntem în august 2026. Festivalul s-a ținut tot în Piațeta Perla. Poate că în 2027 chiar ne vom întoarce în Teatrul de Vară. Sper. Dar după trei ani apare o asemănare greu de ignorat între teatru și festival.

Amândouă renasc impecabil în declarații și ceva mai greu în realitate. Teatrul este aproape gata. Festivalul este aproape relansat. Mai trebuie puțin. Întotdeauna mai trebuie puțin.

Și totuși, spectacolul a fost bun

Asta e partea care face discuția mai interesantă. Dacă Mamaia 2026 ar fi fost un spectacol prost, ar fi fost foarte simplu să-l critic. N-a fost. România încă are muzicieni foarte buni. Are orchestratori foarte buni. Are ingineri de sunet buni. Are oameni de televiziune care știu meserie. Are profesioniști capabili să pună pe scenă trei seri care să arate și să sune bine. Asta am văzut.

Ce n-am văzut încă este drumul de după scenă. Drumul pe care un câștigător pleacă de la Mamaia și devine mai important profesional decât era cu o zi înainte. Drumul pe care o piesă premiată începe să fie ascultată. Drumul pe care festivalul produce muzică, nu doar amintiri despre muzică.

Eu știu ce înseamnă un premiu care deschide niște uși. Am unul în vitrină. Mai trebuie să-l șterg de praf. Dar, la vremea lui, a făcut ceva pentru mine. Asta aș vrea să aflu despre premiile de la Mamaia: ce fac ele pentru cei care le primesc?

Pentru că, până nu avem un răspuns serios la întrebarea asta, putem să facem scene mai mari, ecrane mai frumoase, gale mai lungi, invitați mai scumpi și discursuri mai solemne. Tot un eveniment vom avea.

În 2023 am reînviat evenimentul. După trei ani, Festivalul încă mai așteaptă.

Surse principale de documentare:

• Festivalul Mamaia 2024 – laureați
• TVR – Festivalul Mamaia 2025, câștigători
• Achiziția Festivalului Mamaia 2026
• CJ Constanța – Teatrul de Vară, 25 aprilie 2025
• Focus Press – declarația Mihai Lupu, mai 2023
• RAI – audiența finalei Sanremo 2026
• RAI – planificarea Sanremo 2027
• CJ Constanța – Centrul Cultural Județean Teodor T. Burada

Florentin Milcof
27 august 2026